Cum deosebim cârtița de orbete
Deși sunt adesea confundate din cauza modului lor de viață subteran și a galeriilor pe care le sapă în sol, cârtița și orbetele sunt două mamifere foarte diferite. Aceste specii se deosebesc atât prin aspect, cât și prin alimentație, comportament și impactul pe care îl au asupra grădinilor și terenurilor agricole. În timp ce cârtița este considerată un aliat al grădinarilor, contribuind la controlul natural al dăunătorilor din sol, orbetele poate provoca pagube importante culturilor prin hrănirea cu rădăcini și alte părți ale plantelor. În acest articol, vom analiza principalele caracteristici ale celor două mamifere.
Articol realizat pe baza buletinului informativ „Cum deosebim cârtița de orbete?”, elaborat de Institutul de Zoologie al Universității de Stat din Moldova.
CÂRTIȚA
Talpa europaea
Linnaeus, 1758
Clasa: Mammalia
Ordinul: Eulipotyphla
Familia: Talpidae
Genul: Talpa
Aspect exterior:
Cârtița prezintă o morfologie adaptată vieții subterane, caracterizată printr-un corp fusiform, cilindric, cu membre scurte și robuste. Capul este prevăzut cu un rostru alungit, mobil și lipsit de pilozitate, specializat pentru explorarea substratului. Ochii sunt rudimentari, de dimensiuni reduse, acoperiți de blană, iar pavilionul auricular extern este absent, reflectând adaptarea la mediul subteran. Blana este densă, catifelată, de culoare închisă (negru), alcătuită din peri scurți și fini distribuiți uniform pe suprafața corpului, facilitând deplasarea bidirecțională prin galerii fără a opune rezistență. Locomoția subterană se realizează prin excavație activă, utilizând membrele anterioare puternic dezvoltate, modificate în lopeti. În timpul săpării, cârtița comprimă pereții galeriei dislocând solul afânat, pe care îl împinge posterior cu ajutorul membrelor posterioare.
Habitat:
Populează cele mai diverse tipuri de biotopuri - pădurile de foioase, plantațiile și perdelele forestiere, șesurile și pajiștile, văile râurilor, în apropierea sectoarelor mlăștinoase, terenurile cultivate și înțelenite, chiar și zonele cu dune nisipoase. Evită locurile mlăștinoase, solurile foarte uscate, compacte sau pietroase, fiind mai rare în terenurile îmburuienate și pârloage, în pădurile de conifere și la altitudini de peste 1000 m.
Nutriție:
Cârtița este o specie insectivoră cu un regim alimentar predominant compus din râme, care constituie peste 90% din totalul consumului alimentar. Dieta sa include o varietate de nevertebrate terestre, precum insecte adulte și larvele acestora, moluște, crustacee terestre, miriapode, furnici și ouăle lor. În cadrul entomofaunei consumate, se remarcă o frecvență ridicată a coleopterelor și dipterelor, în timp ce lepidopterele, himenopterele și ortopterele sunt consumate în proporții mai reduse. Ocazional, cârtița poate consuma și vertebrate de talie mică care pătrund accidental în rețeaua de galerii subterane.
ORBETELE
Nannospalax leucodon
Linnaeus, 1758
Clasa: Mammalia
Ordinul: Rodentia
Familia: Spalacidae
Genul: Spalax
Aspect exterior:
Corpul cilindric, compact și alungit, ideal pentru deplasarea prin galeriile subterane înguste. La exterior, corpul este acoperit cu o blană moale, deasă și mătăsoasă, cu nuanțe de gri-cenușiu până la brun-gălbui, uniformă pe partea dorsală. Pe partea ventrală (abdomen), colorația blănii este uniformă cu prevalarea nuanțelor cromatice deschise. Formele juvenile se caracterizează printr-o pigmentație a blănii de un brun-cafeniu cu nuanțe mai accentuate. Lungimea corpului variază în dependență de vârsta individului, tipul habitatului, abundența hranei, fiind cuprinsă între 160 și 240 mm. Masa corporală variază în funcție de sex și sezon, dar se situează în jurul valorilor de 120–160 g la formele juvenile și 220-245 g la adulți.
Habitat:
Silvostepă și stepă, semideșert și deșert, zone montane până la 2400 m altitudine. În Republica Moldova este frecvent întâlnit în habitate naturale și antropizate. Se întâlnește în soluri afânate, ușor de săpat, zone cu culturi de rădăcinoase bulbi și rizomi. Preferă terenurile agricole și grădinile, unde poate provoca daune considerabile.
Nutriție:
Orbeții sunt rozătoare strict fitofage, specializate în consumul de organe subterane ale plantelor. Dieta lor constă predominant din rădăcini, rizomi, bulbi, tuberculi și porțiuni aeriene verzi, pe care le taie cu incisivii și le transportă în rețeaua de galerii subterane. Același mecanism este utilizat pentru colectarea materialului vegetal necesar construirii cuibului. În ecosistemele agricole, aceste rozătoare manifestă o preferință pentru rădăcinile speciilor cultivate precum trifoiul, lucerna, morcov, pătrunjel, sfeclă și cartof. Pe lângă consumul direct, orbeții stochează cantități semnificative de hrană în galeriile lor, comportament care contribuie la deteriorarea culturilor și le conferă statutul de dăunători agricoli cu impact economic semnificativ.
Date de contact:
+37322739786
+37379560005
vicnistreanu@gmail.com
alinalarion68@gmail.com