Publicații/Articole

Liliecii din minele de la Mașcăuți – situri importante de hibernare pentru liliecii 

din Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi” 

Autori: Vladislav Caldari, Natalia Dibolscaia, Victoria Nistreanu, Alina Larion 

Minele părăsite de la Mașcăuți sunt situate pe malul stâng al râului Răut (48°09′89″ N, 27°08′96″ E) la altitudinea de 166 m de la nivelul mării în apÎn anul 2024 cercetările au avut loc la sfârșitul lunii noiembrie la începutul perioadei de hibernare când chiropterele încep a crea colonii și se adăpostesc în adâncul minei unde temperaturile sunt și umiditatea sunt stabile. ropierea satului Mașcăuți. 

Intrările în mine încep la o distanță de aproximativ 120 m de la râu. Cinci dintre acestea sunt părăsite, iar restul sunt funcționale și se ramifică pe tot parcursul stâncii, având mai multe intrări și ieșiri. Încăperile nu sunt protejate, accesul populației este oprit doar din cauza că sunt greu accesibile, coridoarele sunt spațioase, lungi și late de la 3 m până la 7 m lățime, înălțimea minei variază de la 1,50 m până la 5 m. 

Au fost identificați în total în toate coridoarele 155 de indivizi din opt specii de lilieci: Myotis daubentonii a constituit 53,55% din totalul indivizilor, Plecotus auritus 15,48%, P. austriacus și Rhinolophus hipposideros câte 8,39, M. bechsteinii 6,45%, Eptesicus serotinus 4,52%, M. dasycneme 1,94%, M. blythii 1,29%. Specia dominantă este M. daubentonii 83 de indivizi. 

Observăm diversitatea și efectivul numeric relativ mare ce se datorează perioadei de iarnă și sitului cu condiții optime. Comparativ cu anii precedenți în situl dat se menține componența asemănătoare a chiropterofaunei. Tendința generală comparativ cu secolul trecut este negativă.

Toate speciile identificate, cu excepția liliacului cu aripi late (E. serotinus), sunt incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova (ed. a 3-a), ce demonstrează importanța majoră a acestor refugii subterane ca situri critice de iernare

Datele obținute privind structura taxonomică a comunităților de chiroptere în habitatele subterane în perioada de hibernare contribuie la o înțelegere mai valoroasă a rolului acestora în conservarea a speciilor rare și vulnerabile de lilieci. Protecția și studiul ecosistemelor de hibernare reprezintă un aport important la elaborarea măsurilor de management ecologic în Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi” și la susținerea echilibrului ecosistemelor naturale.

Activitățile de cercetare au fost realizate în cadrul subprogramului USM 010701 și a proiectului „Protecția speciilor rare de faună și reglementarea turismului în habitatele stâncoase ale Rezervației Cultural-Naturale „Orheiul Vechi””, care se desfășoară prin programul de granturi mici „Cetățeni activi pentru un mediu sănătos și justiție verde”, parte a inițiativei „O justiție verde pentru un mediu protejat și comunități durabile în Republica Moldova”, implementată de AO EcoContact, cu suportul financiar al Suediei.

Lucrare publicată în volumul: Conferința Științifică Internațională „Natură, om, istorie”. Abordări interdisciplinare și transdisciplinare, Orheiul Vechi, 14–16 august 2026, pp. 114–115, ISBN 978-5-86654-876-7.